That Summer

Fiecare dintre noi avem cate o vara… vara aia.

Radioactive

Nu am fost in stare sa creez nici o poveste pe baza contrastului dintre gestul personajului si semnul de pe bluza. Mi-a placut doar cum arata.

…cel mai mare regret al meu , in momentul asta: comunicarea verbala este din pacate , cel mai concret mod de a comunica.

In poza asta eu sunt autor si subiect , insa nu face parte din asa zisa expozitie de pe blog. Am pus-o ca sa fie articol cu poza , nu articol fara poza.

Ok , am ajuns la o valoare extrema a egoismului , nepasarii si individualismului  , moment pe care nu l-am anticipat , cel putin asa devreme. Deci nici nu m-am straduit foarte mult pentru chestia asta. Pur si simplu a fost un instinct animalic de autoaparare dar instinct rezultat nu dintr-o vulnerabilitate. E prima oara cand eu reactionez asa tocmai intr-o situatie in care deja e foarte greu sa fiu influentat in asa fel incat sa-mi afecteze obiectivismul. Pentru mine valoarea asta a avut mereu un minus in fata ei , pentru ca intotdeauna a fost in opozitie cu altruismul si ceilalti termeni aferenti si tocmai acest minus m-a speriat pe mine mereu.Un minus in fata unei caracteristici personale mi se parea mai mult decat nepotrivit pentru conditia la care aspiram.  Acum valoarea egoismului meu e pozitiva , un absurd matematic in sistemul meu intern , dar care deja incepe sa-mi schimbe principii si valori dupa sistemul domino. Chestia asta o povestesc la nivel de senzatie , nu la nivel profund analitic , d-aia si inconcretidudinea exprimarii. Orice abatere de la aceste “minus-caracteristici” e temporara , interesata si izolata. Cu toate astea , avand in vedere valorile extreme de care am vorbit , nu pot sa fiu exact in a ma considera moral , imoral , uman sau inuman.

Nu e prima oara cand ideea mea incepe la fel ca acum , subliniind extremismul egoismului , dar asta e prima oara cand se intampla involuntar. Nu mi-e frica de instabilitatea echilibrului si nu mi-e frica nici de lipsa de autocontrol , dar fiind faptul ca inclin sa cred ca lipsa acestuia , daca pot s-o personific asa , face o treaba mult mai buna decat amaratul meu de autocontrol.  De fapt … pseudo-autocontrol , ca o concluzie cu voce dezarmata.

Imi pare rau daca te supara , daca te indispune sau sperie , dar atat …cum sa-i zic… partea mea constienta cat si partea inconstienta spun ca am nevoie de asta.

Si… azi , maine , probabil si poimaine si tot asa pe o perioada nedeterminata , daca esti bou o sa-ti spun ca esti bou. Daca-mi faci rau o sa-ti spun ca-mi faci rau. Daca o sa fii genial o sa-ti spun asta si daca faci o poza frumoasa probabil o sa o atarn pe perete. O  sa-ti dau realitate doar pentru un singur motiv:  si eu am nevoie de realitate.

Bai deci nu mai stiu sa dorm. De luni de zile nu mai pot sa dorm decat daca ma loveste somnul. Daca ma pun eu frumusel in pat si inchid ochii ca sa ma ia somnu’ , na,  nu se intampla nimic. Bai si inainte imi iesea , nu mai stiu cum se face ; nu-mi mai iese faza cu somnu’  . Am observat constient , o chestie inconstienta a ochilor. Si anume , cand esti in ipostaza de candidat la somn , cu ochii inchisi si tot tacamul , iti incordezi muschii aia de pe la ochi pana iti obosesc , si dormi. Bai io ii incordez pana ma plictisesc ,  deschid ochii si ma dor. Deci dupa ce ca ma chinui degeaba , renunt la ideea ca o sa dorm in noaptea asta , si in plus de astea ma mai dor si ochii. Nu ajunge ca sunt treaz , acu sunt treaz si frustrat. E clar ca sunt insomniac , dar cum sa uiti prietene cum sa dormi ? Ma intreb ce urmeaza. O sa uit sa mestec , sa clipesc , sa alternez piciorul stang cu piciorul drept , sa tin pixul in mana , sa inspir si sa expir ?

Nu stiu , dar va mai arat o fotografie.

Immaterial Audience

Si ca sa fie terciul terci , va prezint si o poezie de la maestrul Marin Sorescu:

AM LEGAT…
Am legat copacii la ochi
Cu-o basma verde
Şi le-am spus să mă găsească.
Şi copacii m-au găsit imediat
Cu un hohot de frunze.
Am legat păsările la ochi
Cu-o basma de nori
Şi le-am spus să mă găsească..
Şi păsările m-au găsit
Cu un cântec.
Am legat tristeţea la ochi
Cu un zâmbet,
Şi tristeţea m-a găsit a doua zi
Într-o iubire.
Am legat soarele la ochi
Cu nopţile mele
Şi i-am spus să mă găsească.
Eşti acolo, a zis soarele,
După timpul acela,
Nu te mai ascunde.
Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
Şi toate sentimentele
Pe care am încercat să le leg
La ochi.

Sunday

+ varianta widescreen

Camouflage

Timpul se adapteaza oricarui spatiu pentru ca e smecher , e Timpul. Trece pe langa noi pe nesimtite ca nesimtitu’ .

Vendetta

Generatia asta tanara esuata problematica si cum mai e numita o sa se razbune pe pensiile voastre.

Issue1: Freedom

Intelesul general al libertatii are foarte multe elemente externe , prea multe. Gandim ca unii ne priveaza de anumite placeri , ne interzic chestii , aplica pedepse sau decid in locul nostru. De fapt libertatea e doar o chestie psihologica pe care o simtim cu totii foarte des dar pentru putin timp . Libertatea are legatura strict doar cu propria persoana. Restul sunt doar detalii.

Birthday Wish

Visam la prostii in conversi si cu camasi largi pe noi , dup-aia ne urcam in x5 ne incaltam cu o pereche de tocuri si intram in lumea buna. Nu e bine asa ?