cristiano.connect

Deci e expozitie. Si expun si eu. Informatiile sunt pe afis , dati doar un click. Fotografia care reprezinta afisul e realizata de Radu , care are si el lucrari ce vor fi expuse marti. In total suntem 10. Ei au ceva mai multa experienta ca mine, dar eu sunt si cel mai tanar si incerc sa tin pasul cu dslr-urile lor :D. Ramane sa veniti la vernisaj sau pana pe 30 si sa va dati cu parerea.

Nu o sa comentez fiecare fotografie in parte… la majoritatea , titlul e exhaustiv ,  ma exprima complet.

Cu calculatoru pe perfuzii am reusit sa deschid photoshopu si sa mai uit prin stockuri sa vad ce ar putea fi valorificat si la ce as putea sa dau un twist , cum zicea o tipa de pe deviant , comentand o fotografie de-a mea. Read the rest of this entry »

     Nu stiu daca aveti alergii d-astea , mancarimi sau eczeme in unele momente dar mie mi se intampla din ce in ce mai des si ma simt destul de ciudat , nici rau nici bine. Alergiile sunt de obicei pe viata si in general la chestii care n-au nici o legatura cu problema mea. Unii fac alergie la praf ; uite , io fac alergie la univers. Destul de interpretabil spus ce-i drept dar ideea provine din repertoriu’ genialitatii lu nea’ Cioran (s-ar putea sa gresesc ). Referitor la chestia asta nu ma deranjeaza decat un singur lucru. Fiind foarte atent la detalii , si cum am mai spus , traind din detalii mi-e aproape imposibil sa apreciez prea multa lume ; asta nu inseamna ca nu sunt persoane d-astea . Deci respectivii care prin atentia acordata lor reusesc sa ma impresioneze , nu raman doar niste simple persoane si in unele momente tind sa para altceva decat niste chestii care pur si simplu respira in univers. Concret , nu-mi place ca alergia mea generalizeaza aproape tot ce ma inconjoara , parte vatamata fiind si respectivii de mai devreme. Alergia asta genereaza o stare de superioritate care la un nivel mai scazut chiar ma caracterizeaza. Din experienta mi-am dat io seama ca ajunge doar o propozitie spusa de cineva care e in aceeasi situatie pentru a inhiba problema cu pricina. E destul de confuza situatia mai ales ca acum oscilez intre ideea de singuratate si alergie la univers si inca nu am fabricat destule caracteristici pentru a le diferentia mai bine. Am incercat sa-mi cobor anumite standarde cu privire la vietuitoarele din jur care  conform fizicii interactioneaza absolut toate cu fiecare in parte . Ca sa zic asa , principiul asta e foarte nashpa si chiar n-am chef sa merg cu ochii inchisi si cu Jazz in timpane numai pentru faptul ca unii exista si nu sunt in stare sa agite un pic neuronii in teasta. Vorba Adei Milea… “O altfel de viata dac-am avea , altfel ne-am bate joc de ea”. Dar n-am de gand sa ma agit cu privire la ceilalti; vorbesc doar despre chestia care ma priveste exclusiv pe mine , dar mi-e greu sa nu-mi subliniez superioritatea gandindu-ma ( ca orice persoana care e in stare sa-si puna in cantar calitatile , principiile si sursa ideilor ) la fecalele universului. Singura consolare (si nu neaparat) este faptul ca nu sunt singurul in aceasta situatie si ca exista si alte persoane care realizeaza si judeca mediul inconjurator si care sunt din start acaparati de nepasarea membrilor acestei chestii numita societate , societate care are niste reguli , alte reguli decat cele la care ma gandesc io , reguli formale si inutile.

“Asadar , am dreptul sa fac scandal , sa fiu prost dispusa , sa nu zambesc fericita tot timpul , sa-mi dau cu parerea cand vad lucruri anormale si nedrepte , si chiar sa insult oamenii . E dreptul meu sa protestez . De acord , dar… e obositor. Poate avem ceva mai bun de facut , nu-i asa ? ” . Ajuns un principiu de viata , acest citat din “M-am hotarat sa devin prost” de Martin Page, m-a facut sa o las mai moale cu elogierea prostiei  din cauza ca e un motiv de stres si pur si simplu nu ajuta la nimic. Nu ajuta la nimic pentru ca un discurs cu argumente solide nu poate fi citit si inteles decat de cineva care nu se regaseste in text. Daca nu iti pasa in general , nu-ti pasa nici de mine , nici de altii , nici de ce scriu eu despre tine , nici de ce scriu altii despre tine. Pana la urma … esti fericit.

Ca sa filtrez universul, sa-mi fac viata mai usoara , majoritatea lucrurilor se izbesc frontal de doua intrebari: “Cu ce scop? si De ce ? ” . Asta ca sa ameliorez principiul interactiunii fiecarui element cu toate celalalte.

Nu vreau sa fiti de acord cu mine , o sa vedeti ca nici nu ma laud , vreau doar sa va pese un bob mai mult de voi. Patetic si poate penibil … dar tot din cauza ca-mi pasa.

Prea bine cunoscuta smecherie cu lentila si cu cartea deschisa , in alta forma si din nou alt concept. N-am reusit inca sa gasesc un titlu pe masura care sa transpuna ce-am io in cap intr-un nume potrivit. Pana atunci… focus on the visual part.

“Delirium is an acute and relatively sudden (developing over hours to days) decline in attention-focus, perception, and cognition.” Wikipedia

Idee copiata (recunosc) , concept si stil propriu.

Pur si simplu am scos camera pe geam

Poate cel mai frumos loc din orasu’ asta , mai ales iarna , mi-am dat seama destul de tarziu. Soarele face si el ce poate , lumea pe lac si io cu catelu pe partea cealalta.

Nimic obiectiv de spus. Un dyptich pus la punct, eu in stanga ea in dreapta.

    Da… :)) Asa ii zice fratimiu. Io ma tin dupa ea sa-i fac poze dar am impresia ca e mai rusinoasa ea din fire , problema e ca nu-i mai e asa de rusine cand fura prajituri. Despre ea e vorba:

Probabil categoria la care ma pricep cel mai putin, self-portraits. Traiesc din detalii si cunoscandu-ma foarte bine gasesc foarte rar portrete de care sunt multumit. Sa zicem ca a’stea doua nu sunt chiar asa nereusite : D

…acum nu cred ca mai are. Poate are altceva. In privinta pozelor , i just can’t get enough si imi place sa ma bag … sa le modific io … sa fiu si io p-acolo : ) . La self-portraits n-o intrece nimeni , iese suspect de bine in toate pozele si in fiecare spune ceva , dar trebuie sa stii sa te uiti. Mai multe pe blogul ei (pe care n-a mai dat de un secol ).

Cum spuneam , mi-am bagat si io nasu si a iesit ceva de genul asta :

Once upon a time ( poate cea mai reusita chestie de-a mea )

Keep off the grass

Asta e o poza facuta la intamplare prin liceu , liceu in care nu este permis sa faci poze ( ce se intampla cu cei care fac fotografii si nu poze ? ). Ea e persoana de care nu te saturi niciodata , mereu cu zambetu pe buze si care are ceva de zis intotdeauna.